5 motive ca să mergi la facultate în alt oraș

Acum că au trecut 30 de ani de la căderea comunismului putem spune, cu mâna pe inimă și fără frică de repercusiuni, că într-adevăr nicio facultate din România nu va putea vreodată să îți garanteze că vei avea un anume job după ce o absolvi. Și pe de o parte chiar ar fi trist să o poată face.

Unele dintre cele mai bune lucruri care se pot întâmpla în viața unui om este să i se spună NU. Așadar atunci când facultatea îți spune un “NU” ferm la gândul unui job sigur, atunci ai un alt infinit de oportunități la îndemână.

Una dintre problemele secolului al XXI-lea este tocmai, în mod ironic, acest un infinit de oportunități. Conceptul de  FOMO – Fear of missing opportunities (frica de a rata oportunități) este foarte accentuat. Oamenii le vor pe toate și le încearcă pe toate și până la urmă tot nu știu ce să decidă. Deseori frica de a lua o decizie este mai rea decât o decizie proastă.

Așa că:

Prima decizie: Mergi la facultate!

A doua decizie: Mergi la facultatea care îți place ție!

A treia decizie: Mergi la facultatea care îți place ție în alt oraș!

A patra decizie: Mergi la facultatea care îți place ție în alt oraș – da’ obligatoriu în alt oraș!

Prima decizie

„Bine, bine, da de ce să merg totuși la facultate dacă nu îmi asigură nimic?!” E gândul ce străfulgeră în mintea multora. E simplu băi Relule (din serialul Umbre), nu ca să se mire proștii (din romanul Moromeții), ci ca să ai acces la cunoștințe, oportunități și relații.

“Oamenii proști sunt cei mai fericiți” umblă o veche vorbă prin newsfeedul de la Facebook, și cel mai amuzant lucru, pe lângă vorba în sine, e că adevăr grăiește. Cei care nu știu sunt relaxați deoarece ei nu știu cât de multe nu știu. Însă cei care știu sunt mai neliniștiți deoarece ei știu cât de multe ar mai putea știi și încă nu știu. O să ai acces la cunoștințe și, după aceea, fie că vrei nu, nu vei mai putea da înapoi. Ți se va sparge zidul din fața ochilor și nu o să mai vrei să îl reclădești.

Umblă vorba că vei avea acces la oportunități. Ooo și încă câte. Parcă toți din minunatul Cluj doresc să binedispună studențimea tinerească.

• Companiile doresc să ajute studenții să fie din ce în ce mai buni, așa că le oferă oportunități de angajare, burse, intenshipuri și know how;
• Asociațiile de voluntariat își dedică toată activitatea doar ca să facă viețile studenților mai bune prin proiecte chiar și de nivel international;
• Facultățile au și ele interesul de a face viețile mai bune la studenți oferindu-le burse, cămin și cantină. Chiar și facultatea gratuită dacă e (poți să intri la buget).;
• Primăria are iar interesul de a binedispune studențimea prin reducere la transportul în comun (chiar și gratuit dacă ești la buget), biciclete gratuite și evenimente pe tot parcursul anului;

Iar în ceea ce privește realțiile, ele sunt cele mai importante. Și aici nu e vorba de oameni care să te ajute să ajungi într-o anumită funcție și tu să nu știi valoarea lui pi. Nu.

Oamenii sunt cea mai importantă resursă și ține minte că nu contează câți oameni cunoști tu, ci câți oameni te cunosc pe tine. Înconjurându-te de oameni valoroși, vei ajunge 100% să fii și tu ca ei. Ești suma celor 10 oameni cu care îți petreci timpul. Chiar dacă rudele nu le poți alege, ca norocul, pe prieteni îi poți alege. Încă te gândești cât e pi, sau ai știut?

A doua decizie

Asta destul de clară. Dacă nu îți va plăcea atunci don’t do it, man, indiferent de ce zice bunica și mama. Dacă crezi că îți va plăcea și de fapt nu îți place, ține minte că nu ești obligat să demonstrezi nimănui nimic și mai bine schimbi facultatea decât să pierzi timpul 3 ani. Salvezi și timpul altora făcând asta. Remember (ține minte pentru cei care nu sunt cu romgleza), că nu ai de demonstrat nimănui nimic. Ție îți demonstrezi totul.

A treia decizie

Asta e aur, tineri. Faptul că ieși după 4 ani dintr-o clădire pentru a trece drumul ca să ajungi la o altă clădire pentru alți 3 ani, este, după cum ar spune un pușcaș marin ieșit la pensie “pistol cu apă”.

Musai de a pleca în alt oraș. Musai de a petrece timp cu oameni noi. Musai de a învăța să îți faci de mâncare. Musai de a-ți gestiona singur banii pentru o lună. Musai, musai de a ieși din zona de confort. Musai să suferi puțin ca să poți să fii cu adevărat fericit, după cum zice Huxley în cartea „Minunata lume nouă”. E greu, sigur că da. Dacă nu ar fi, toată lumea ar face la fel și ar exploda și mai mult chiriile în Cluj.

A patra decizie

Pare că se repetă dar nu e chiar așa.

„Bine, bine, dar dacă sunt deja într-un oraș universitar unde am facultatea care îmi place de ce să merg în altul?!” Simplu. Ca să ieși din zona de confort. Dacă nu vei avea cadrul potrivit, vei avea șanse mai mari să nu reușești să ieși din zona de confort. Vei știi totul despre orașul tău, te vei întâlni cu aceeași prieteni care au decis să rămână și ei acasă la facultate, vei știi toate barurile bune, mâncarea o vei mânca tot de acasă, banii nu vei știi să îi împarți pentru o lună de zile să te descurci și să pui și ceva de o parte, adică totul va fi la fel. Atâta doar că ai schimbat clădirea. Unde mai e provocarea? Repetă vorba pușcașului marin.

Dacă totuși e exact ceea ce trebuie pentru tine în orașul tău ca și facultate, atunci creează-ți cadrul ca să poți să ieși din zona de confort. Va fi mai greu, căci nu prea ai element de comparație. Și mai degrabă te amăgești singur decât să admiți realitatea. Dar se poate.

Deci îs 4 decizii simple. Vom elimina acel FOMO –  Fear of Missing Opportunities și focusul va fi pe aceste 4 decizii. Iar de acolo începe adevărata distracție.

Sănătate la iepuri!